Interviu fotografi: Cătălin Dumitru

Dumitru Cătălin cunoscut şi sub numele de Schliemann Enoh (carteadenisip.ro), 23 de ani, profesie: student/fotograf, absolvent Şcoala de Arte Braşov (secţia Foto),  actualmente student anul II la Facultatea de Filosofie din Bucureşti.

1.   Cum ai ajuns să te apuci de fotografie? Şi de când faci asta?
Am început să bat la uşa fotografiei undeva prin liceu.
Factorul principal care m-a determinat să mă apuc de fotografie a fost nevoia de a păstra vii amintirile acelei perioade foarte scurte!
… apoi, încet-încet, a început să se contureze şi artisticul
… în definitiv am pornit de jos… de la primul nivel.

2.      Care au fost primele subiecte care te-au atras? Cu timpul s-a schimbat sau tot asta îţi place să fotografiezi? Mai ai entuziasmul pe care l-ai avut atunci când ai făcut prima fotografie?
Portretul este cel mai proeminent în istoria mea fotografică.
Un al doilea gen este destul de dificil de determinat, căci ar fi mai multe… gen, peisajele, sau peisajele urbane.
Un lucru este cert… mă bucur că am trecut prin fiecare etapă, pe rând şi la momentul potrivit, căci aşa am putut învăţa şi acumula foarte multe pe acest domeniu magnific, cu orizonturi foarte largi… ca fotografia!… mereu învăţăm şi mereu avem ceva de învăţat!
Timpul este o amprentă, abstractă şi foarte profundă asupra nostra şi mai ales asupra fotografiei!
Fiecare clipă aduce ceva nou, fiecare clipă este o sursă de inspiraţie, fiecare clipă devine o scânteie inovativă în fotografie şi în stilul fototgrafic al fiecăruia!
Mai pe scurt, cu cât timpul trece, cu atât mai mult dorinţa, entuziasmul şi plăcerea se expandează şi se materializeza în cadre fotografice.
Aş putea zice că entuziasmul de la prima fotografie este exponenţial mai mare! Variabilele şi valorile ce se întrepătrund cu acest entuziasm frenetic de a fotografia se modelează şi se upgradeaza o dată cu trecerea timpului.
 
3.      Ai o fotografie care iţi place foarte mult?
Sunt câteva fotografii care îmi plac mult, însă una anume care să surclaseze orice, din punctul meu de vedere ar trebui să tindă către o perfecţiune fotografică. Iar acea perfecţiune trebuie simţită, dincolo de vizual!

4.      Exista un loc în care ai vrea foarte tare să faci fotografii? Dacă da, care ar fi acela?
Sunt foarte multe locuri în care mi-ar face o deosebită plăcere să merg şi să fotografiez. Însă natura este locul şi subiectul pe care îl îndrăgesc mult! Dar oportunităţile de a ieşi în natură, “pe crestele munţilor”, sunt doar ocazionale!… cel puţin momentan.

5.      Dacă ai putea să  fotografiezi un moment din viaţa ta, care ar fi acela?
Deşi întrebarea are multe aspecte şi posibilităţi, am să aleg unul din momentele copilăriei, pentru că este o amintire aparte, ce a rămas surprinsă doar de către mine, ca participant la ea!
Povestea se petrece undeva, ca timp, prin preajma grădiniţei.
Eram undeva la 2 blocuri distanţă de casă şi din plăcerea de a mă cocoţa în copaci, am zis să încerc unul mai micuţ. Dacă îmi aduc bine aminte, era un măr pădureţ. Comparativ cu blocul de lângă, copacul ajungea cu ramurille cele mai de sus, cam până pe la jumătatea etajului 1. Dar având în vedere că oricum era micuţ, crengile subţiri se găseau şi pe trepte mai joase,… aşadar reuşisem să mă caţăr, (comparativ) cam până la etajul 1. De unde firavele crenguţe au cedat sub mine şi am picat direct în fund pe pământul tare! E drept că n-am păţit nimic, dar senzaţia din timpul impactului e fără egal!
Imaginează-ţi că erau plopi, mai înalţi decât blocurile. Şi mă urcăm până în vârf. … sau mai bine zis până unde începea vântul să se simtă prea puternic şi mă clătinăm cu tot cu copac.
 
6.      Ai lucrat cu aparate analog? Daca da, cum ai descrie experienţa?
Analogul, de fapt este una din “jucăriile” pe care le aveam de la o vârstă fragedă. Făceam poze cu el, însă nu îi prea înţelegeam mecanismele…
După ce am dat de digital, am uitat o bună perioadă de timp, de film. Dar cum tot răul spre bine, odată cu aprofundarea fotografiei şi trecerii pe dslr am redescoperit cu alţi ochii analogul şi fotografiile pe film!
Incontestabil, filmul încă deţine supremaţia în fotografie!
Fotografia pe film este încă o ramură experimentală pentru mine, începută la alt nivel aproximativ acum un an, însă din care urmează să strâng roadele cu multă curiozitate!
Cred că a fost unul din primul experiment a ceea ce însemna bulb. Imaginea în şine este neglijabilă, însă deţine încărcătură sentimentală a amintirilor.
Eram la o cabană în Piatră Craiului şi cum noptea, în astfel de locuri izolate, bezna este aproape perfectă, am setat camera pe bulb şi am scrijelit pe perete, cu laserul prescurtarea numelui meu. Care spre uimirea mea, la developarea filmului, a ieşit bine şi chiar uşor caligrafic!

7.      Foloseşti  tehnici de prelucrare a fotografiilor? Cât de mult e ok sa intervii într-o fotografie?
Limitele de prelucrare a unei fotografii ţin strict de etica personală şi de arta pe care vrei să o transmiţi. Orice limită este dată doar de noi, însă o dată ce priveşti din afara cutiei, poţi vedea perspective noi, interesante şi plăcute!
Bineînţeles că indiferent de “limitele” pe care doreşti să le abordezi, este necesară o estetică! Iar estetica, arta acelei compoziţii, dacă îţi atrage privirea, dacă te acaparează însemna că este o fotografie bună!
 
8.      Contează cu ce aparat lucrezi? Sau contează omul din spatele aparatului?
În esenţa, un ochi bun şi o imaginaţie bogată sunt ingredientele principale în crearea unei fotografii deosebite! Dar bineînţeles, aparatura din dotare este o cheie importantă, ce îţi poate facilita munca. Cu talent poţi face minuni cu orice ai la îndemână!
9.      Dacă ar fi să alegi între fotografia alb-negru şi cea color, ce ai alege?
Ambele.
Fiecare tehnică, fie că este vorba de cea color sau cea alb-negru, îşi are rostul şi frumuseata la locul şi momentul potrivit! Este foarte bine să le alternăm şi să experimentăm în paralel ambele variante.
 
10.  Ce părere ai despre fotografia de nud? Ai făcut? (Te-ai gândit să faci?)
Nudul este o ramură uşor tabu a fotografiei. Dar, odată ce pătrunzi în tainele şi frumuseţea simplităţii ei, observi o nouă perspectivă a artei. Este un impuls de a recrea frumosul prin simple forme, linii şi lumini.
Iar mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi ajunge să experimenteze arta nudului în fotografiile sale.
Şi într-adevăr, lucrez în unele din fotografiile mele cu modele nud.
 
11.  Cum crezi că e văzută fotografia în România?
România este o ţară în curs de dezvoltare, comparativ cu ţările moderne. Dezvoltare ce îşi lasă amprenta, bineînţeles, şi asupra fotografiei! Mai avem de recuperat şi există destule minusuri în ceea ce priveşte cultura, aprecierea şi promovarea fotografiei, dar încet ne ridicăm… Să sperăm că mai cu spor! Cel mai îmbucurător este plăcerea de a vedea foarte multe talente ce se ridică din mulţime. Avem mulţi artişti talentaţi, însă nu sunt sprijiniţi.
 
12.  Ai expus până acum undeva?… Dacă da, unde? Dacă nu, de ce nu?
Am câteva expoziti la activ, pe fotografie de concert! “Live Aeons” este egida sub care, alături de Victor Cristescu, am realizat expoziţii la festivaluri, gen OST Râşnov 2011, Artmania Sibiu 2011, dar şi Biblioteca Judeţeană Braşov „Gheorghe Baritiu”, iar acum urmează ca expoziţia să continue pe 21 ian 2012, la Cluj apoi, cel mai probabil, în Polonia. 
 
13.  Ce planuri ai de viitor în ceea ce priveşte fotografia?
În primul rând să-mi extind şi să-mi promovez numele şi fotografia, în aşa măsură încât să devină o sursă definitivă de venit!

Camelia Şirli